2008. augusztus 11., hétfő

Pour Fatma

Pour Fatma!
Astazi e o zi cu minuni zic eu, fiindca ma gandesc ca e viata care decurge in continuu, printr-un orificiu. Acest orificiu este ceva purpuriu daca ma gandesc sa descriu plastic si intr-un chip vizual, chit ca nu prea am de a face cu arta plastica, elimininand acel caz ca in anii studentiei am cunoscut o suita de artisti din magicul spatiu al Klausenburgului. Acest magic loc isi are rostul in viata mea (acum nu vreau sa inalt in slavi Clujul neaparat, cu toate ca am avut ani fericiti , retrospectiv imi dau seama de asta; cu toate ca conceptul fericirii avea un rasunet pe care nu puteam sa-l descifrez in toata splendoarea ei).
Sunt multe muzici care ne dau calea, pe care trebuie sa pasim. Am zile cand stiu ca ne arata drumul cu toata seriozitatea enuntului, si imi asum aceasta responsabilitate. Muzica are un caracter nu doar insanatositor, dar si are puterea enuntului universal.

Ce inseamna puterea enuntului universal?
E aceea dezbatere spirituala, pe care ingerii vietii sau ingerii fiintei ni-l ofera pe tava infaptuirii bucuriei spirituale si sufletesti de care avem nevoie mare, pana la urma o nevoie disperata si accentuata. Limbajul universal al muzicii leaga oamenii printr-o prezenta eterna, si asta il simt pe propria-mi piele. Cred ca am legat multe prietenii prin intermediul muzicii, si aceasta descoperire imi tresalta inima de bucurie.
Cate acorduri si linii melodice mai avem de cantat?

Nincsenek megjegyzések: